De ce devin unii oameni obsedați de jocurile de noroc
Divertismentul la jocurile de noroc este un mod preferat de nu puțini, ci de mulți oameni, după cum o demonstrează numărul mare de jucători înscriși la cazinourile online. Elementul de risc față de recompensă, oferă jucătorilor o escaladare de emoții, chiar dacă nu câștigă și, de cele mai multe ori, se bucură ca activitate socială, indiferent dacă pariază pe un sport sau la o masă de poker.
Dar, așa cum se întâmplă cu multe substanțe și experiențe care ne fac să ne simțim bine dar făcute in exces, cum sunt cumpărăturile, consumul de alcool, dulciurile, trecerea de la o sursă ocazională de plăcere într-o dependență mentală se face pe ne-simțite.
Activitatea creierului
Există tot felul de dependențe, în general de lucruri care oferă o mare bucurie, dar care este temporară și apare necesitatea de repeta acea bucurie. Creierul devine condiționat să dorească din ce în ce mai mult să-și declanșeze sistemul de recompense, până în punctul în care rețeaua creierului se modifică semnificativ, iar readucerea la normal necesită anularea activității pentru săptămâni, luni, ani sau chiar definitiv.
Exista mai multe comportamente la jucătorii de ocazie, unii intră o singură dată într-un cazinou, își pierd banii, ca urmare își pierd interesul în acest mode de divertisment și nu mai accesează niciodată jocurile de noroc, sub nici o formă. Exista o categorie de jucători care iau lucrurile ca atare, percep jocurile de noroc ca un divertisment și nu permit ca acest hobby să interfereze cu viața de zi cu zi dar exista si cea de-a treia categorie – cei care văd jocurile de noroc ca o provocare. Acești jucători au credința că dacă pierd o dată, a doua oară trebuie să câștige și nevoia de recompensă își pune amprenta, încet, încet, până când acesta trebuie să apeleze la ajutor specializat.
Jocurile de noroc excesiv pot duce la modificări dramatice ale modului în care creierul trimite mesaje chimice, iar jucătorii au adesea dispoziții genetice sau psihologice care îi fac predispuși la jocuri de noroc prea mult. Acești factori pot iniția spirala descendentă a unei persoane în dependență.
Înțelegerea dependenței de jocuri
Pentru a înțelege dependența la jocuri de noroc trebuie să înțelegem modul în care funcționează creierul, atunci cand ne implicăm în activități plăcute. Creierul nostru are o serie de circuite cunoscute, sub numele de sistemul de recompense. Sunt conectate la diferite regiuni de-a lungul creierului, în special la centrele responsabile de plăcere și motivație. Recompensarea activităților – cum ar fi un compliment, o îmbrățișare, îndeplinirea unei sarcini sau câștigarea unui premiu – determină creierul nostru să trimită semnale prin intermediul neurotransmițătorilor, mesageri chimici care stimulează/deprimă neuronii din creier.
Principalul neurotransmițător este cunoscut sub numele de dopamină iar atunci când este eliberat acest hormon, în cantitate suficientă (la activităților stimulante și plăcute), experimentăm euforie și plăcere și ne simțim motivați (în mod special – să repetăm aceeași activitate). Numeroase cercetări și studii făcute de-a lungul anilor, privind efectul jocurilor de noroc asupra creierului, indică faptul că acestea activează sistemul de recompensare a creierului în mod similar cu modul în care fac medicamentele – prin eliberarea unei cantități mai mari de dopamină. Acesta fiind si motivul pentru care oamenii sunt atrași de jocurile de noroc- – o activitate cu satisfacții.
Dar de ce unii oameni se pot opri atunci când este cazul (nu mai au timp liber, nu mai au bani, au alte priorități…) iar alții nu pot, cei care continuă să joace chiar și atunci când sunt în pericol (să piardă toți banii, familia, slujba…)?
Predispoziții genetice
Studiile au demonstrat cum personalele cu dependență de alcool, droguri, jocuri de noroc, au predispoziții genetice pentru comportament, care caută recompensă (un sistem de recompensare a creierului nederactiv) și impulsivitate (cortexul prefrontal are activitate scăzută).
A avea un sistem de recompensare a creierului nederactiv înseamnă că persoana nu experimentează același nivel de euforie și plăcere din experiențe care răsplătesc, în mod natural, ca și persoana obișnuită. Acești indivizi sunt atrași de activități care stimulează căile de recompensare mai mult decât de obicei; cele care sunt suficiente pentru a le face să se simtă o cantitate satisfăcătoare de euforie și plăcere – de exemplu, ceea ce creează consumul de droguri sau jocurile de noroc.
Cortexul prefrontal este zona creierului care se implică în luarea deciziilor, controlul impulsurilor și controlul cognitiv iar cercetările făcute arată cum persoanele care au un fel de dependență nu au activat la maxim cortexul prefrontal, cum este la persoanele obișnuite. Indivizii care au astfel de predispoziții sunt impulsivi și au dificultăți în luarea deciziilor, care evaluează impactul pe termen lung al acțiunilor lor pe termen scurt. Ei nu pot controla impulsul de a arunca de a da clisk sau a trage maneta unui slot. Odată ce au început și au experimentat prima victorie sau o serie de victorii și-au activat sistemul de recompense și au primit un nivel de dopamină pe care nu sunt obișnuiți să o obțină, așa că ei continuă jocul pentru a experimenta euforia din nou.
Toleranța este construită! Atunci când creierul este supra stimulat prin consumul excesiv de droguri, alcoo sau jocurile de noroc, creierul își intensifică reacția defensivă, ceea ce face ca sistemul de recompense să fie mai puțin eficient. Numărul receptorilor de dopamină este redus – mai puțină dopamină trece prin creier și nivelul de plăcere este redus. Când o persoană cu astfel de predispoziții se joacă excesiv, încearcă adesea să obțină același nivel de dopamină pe care l-a primit în primele zile ale jocurilor de noroc. Dar, oricât ar păstra jocurile de noroc, nu se va întoarce, pentru că și-au construit o toleranță. Acum intervine dependenta de jocuri, deoarece funcția creierului a fost modificată pe termen lung.
Conexiuni creier
Jocurile de noroc preiau conducerea din acest moment. Dopamina continuă să se reducă, până când stimulentul este absent și intervine depresia, efect secundar al creierului care încearcă să redevină la normal. Intervine confuzia, trebuie să joace ca depresia să nu intre în stăpânire, dar din cauza toleranței, nivelul de dopamină nu este suficient, prin urmare, este introdus jocul în exces, pentru a se atinge nivelul dorit.
Atunci când se dezvoltă o dependență, căile neuronale către cortexul prefrontal slăbesc, care, este responsabil pentru procesul decizional, controlează impulsurile și controlul cognitiv. Această slăbiciune determină ca impulsurile și poftele să fie și mai greu de combătut, astfel că sunt trase continuu în jos. În plus, sunt și factori psihologici care îi predispun la joc – continuarea procesului pentru a câștiga (armare parțială), supraestimează șansele (disponibilitatea euristică), credința că după un șir de pierderi intervine câștigul mare (falimentul lui Gambler), dorința de control (iluzia controlului), si aversiunea pentru pierderi.
Toți acești factori psihologici, împreună cu predispoziții genetice, pot face un individ să treacă extrem de ușor linia dintre un joc responsabil și dependența de jocuri de noroc.
